vineri, 10 decembrie 2010

Middle-class-ul, China și “clasa muncitoare”

     Ieri, 9 decembrie, Guvernul britanic a mărit taxele pentru învățământul superior de 3 ori, după ce se vorbise inițial de o mărire de 10 ori. Prima reacție a omului portocaliu ar fi să zică: “Iaca, și alte state au probleme, criza este globală, nu numai Guvernul Boc mărește taxele și impozitele”.
     Asta doar dacă ești dobitoc de-a dreptul, porți bavețică pentru că-ți curg mucii pe piept și nu-ți dai seama și îți închipui că Guvernul britanic ar fi într-atât de handicapat mintal încât să-și închipuie că ar putea acoperi vreo gaură din niște amărâte de taxe care ar putea aduce la buget nu știu a câta milioana parte numai din pierderile lui British Petroleum cu explozia acelei platforme de extracție a petrolului.

     Dar ca să ajungem la explicație, s-o luăm mai pe departe. Economia globală a părut că a fost la început o idee bună. Chinezii erau mulți și nu prea aveau de lucru, statele avansate aveau nevoie de chiloți ieftini și mulți și aveau și mult know-how de cum se fac procesoarele 286 și de oameni care să le producă la prețuri foarte mici.
     Așa că marile firme au aterizat în China și au început să producă high-tech cu muncitorii chinezi cu mare dexteritate și plătiți cu 5 US$ pe zi. Chinezii produceau însă în continuare, cum știau ei, tricouri și maieuri ieftine, apoi lumânărele și bețișoare parfumate, apoi scobitori și bețigașe de șters în urechi mai întâi cu vată doar la un capăt, destinate accidentării președinților și apoi din cele cu vată la ambele capete, apoi niște teniși de bună calitate (aveam când eram mic) apoi niște teniși Adibas care semănau foarte bine cu originalul, apoi niște floppy-uri, apoi casetofoane, televizoare, apoi monitoare ieftine de calculatoare, apoi au preluat divizia de la laptop-uri de la IBM , Lenovo, apoi au făcut niște Aifoane, niscai sateliți și parcă luna trecută au pus în funcțiune cel mai puternic calculator din lume la vremea aia.

     Nașpa! Ce dracu de know-now să le mai dai ăstora în schimbul chiloților? Că-s mulți în continuare chiar dacă au încercat unii de la ei cu melamină în laptele praf pentru sugari să rezolve problema și n-au reușit.
     Acum vreo lună, nu știu cine a anunțat că a doua putere economică în lume e China și parcă erau dispuși să acorde împrumuturi mari unor națiuni.
     În tot timpul ăsta, chinezii ne-au livrat în continuare scobitorile, bețișoarele parfumate, bețele de șters în urechi cu vată la ambele capete, tricourile, chiloții, șireturile, bașcheții, orezu' bineînțeles, sosurile de soia și cel dulce-acrișor și multe altele din locuința dumneavoastră, lucruri de marcă dar produse de milioane de muncitori cu ochii oblici.

     Sar acum în altă parte a lumii și încerc să-mi închipui cum produceau italiencele din Italia cămășile acelea elegante prin anii 1960. Probabil că tot la mașini de cusut din acelea pe care le-am văzut eu prin anii 1990 în Brăila, la cele 14 fabrici de confecții în care vreo câteva zeci de mii de femei românce produceau pentru italieni aceleași cămăși de calitate. În timpul ăsta italiencele au avansat, nu mai trag tivul la mașina de cusut ci fac PR, advertising la Lavazza, HR, copyrighters sau neveste de fotbaliști sau alte meserii mai elegante și din care transpiri doar în pat, la hârjoneală.
     E în natura omului modern să fugă de munca de jos. Cine-mi spune că omul nu poate să trăiască dacă nu dă puțin cu sapa, minte cu nerușinare. Toți ar vrea de fapt să fie ori bugetari la stat, ori manageri, să se dea jos din mașina personală, să vorbească la blutuț și să dea jos excesul de burtă , “la sală” cu trainer personal, squash și saună.
     Fiecare strungar (și cel francez, și cel italian, și cel neamț) a văzut pe inginerul din uzina Renault că pleacă de la serviciu cu cămașa curată și-a strâns din dinți și-a jurat că va face tot ce-i posibil ca fiul lui să meargă la facultate, să nu fie nevoit să se întoarcă acasă mirosind a vaselină.
     Și într-o emulație generală și europeană, universitățile s-au umplut de studenți eminenți dar și de feciori de bani gata ca cel al doamnei senator Plăcintă și de gagici dispuse să negocieze examenul cu domnul asistent. Asta normal că nu e rău (inclusiv pantru asistent), e foarte bine că avem oameni de știință care să facă acceleratoare de particule în care să pocnim fotonii cap în cap să vedem dacă găsim bosonul lui Higgs, adică “particula lui Dumnezeu”.
     Să țineți minte tot timpul faptul că cercetătorii aceia aveau în continuare nevoie de chiloți, scobitori și bețigașe de șters în ureche.
     E foarte bine că accelerăm particulele, dar în ultima vreme nemții s-au cam beșicat că în China au apărut niște mașini care seamănă ca două picături de apă cu BMW-urile și cu AUDI-urile lor și-au fost acolo să negocieze nu interzicerea producției (că oricum n-ar fi avut cum s-o facă) ci măcar să le producă sub marca originală, încasând și ei câteva zeci de yuani la fiecare mașina, așa, pe post de drepturi de autor.
     Să ne întoarcem totuși la știrea cu care am început: Azi, 9 decembrie, Guvernul britanic a mărit taxele pentru învățământul superior de 3 ori. Oare de ce?

     Răspunsul propus de un coleg de-al meu este acela că o parte din statele avansate ale lumii au început să-și pună serios probleme în ceea ce privește ceea ce pe vremuri cu mândrie patriotică numeam “clasa muncitoare”.
     Tuturor ni se pare normal că societatea evoluează, “clasa muncitoare” transformându-se încet-încet în middle-class-ul care “realizează proiecte”, pune ștampile, face audit, PR, HR, sunt evaluatori de credite cu buletinul, îți prezintă mașina în showroom, sunt copyrighters, “animatori de văcuțe” care distrează văcuțele din AlpenBachen, care fac animații pentru “Promisiune pentru mame, Iaki-Zaki-Parizachi Infantis”, care “produc” PIB la Radio-ZU, care câștigă din tragerile la sorți cu numerele răzuite din revistele de cultură populară Libertatea și Click și care “alungă monotonia culinară cu Felicia- cea mai citită revistă culinară și de frumusețe” (unii o citesc și vreo de 3 ori mai mulți sunt ăia care o produc) și multe alte îndeletniciri ale societății moderne care cică produc PIB.
     Cum paștele mă'sii o produce PIB miile de minute vorbite în grup, că de', e la ofertă, nu știu! Dar știu că toți se șterg în ureche cu bețigașele cu vată la unul sau ambele capete și China a ajuns a doua putere economică mondială. Sau a treia … nu mai contează.
     Acum câteva zile am văzut un film cum o echipă de oameni cam cât trăiesc într-un cartier al Brăilei au ridicat un hotel de 15 nivele în vreo, câte zile? În 6? Am crezut prima dată că este eroare de redactare dar după ce am văzut filmulețul, m-am crucit!

     Deci revenind pentru a treia oară la știrea inițială,”Azi, 9 decembrie, Guvernul britanic a mărit taxele pentru învățământul superior de 3 ori” o explicație plauzibilă este că statele au început să-și dea seama că dacă la un moment dat China întrerupe din cine știe ce motive producția de chiloți ieftini, nici dacă-l clonăm pe Botezatu de mii de ori nu rezolvăm problema de sub pantaloni.
     Și-atunci pe șestache, statele lumii și-au dat seama că Băsescu are dreptate: “Ce atâta filozofi și istorici? Țara are nevoie de lăcătuși și ospătari!”. Nu râdeți ! Și NU, nu sunt pedelist!
     Și cum poate fi făcută chestia asta? Simplu, punând piedici accesului larg la diplome de studii înalte făcute în serii foarte mari, la tipografie, cum sunt cele de la Spiru Haret din România.
     Ia imaginați-vă, ce ne-am face dacă în țara asta vom ajunge peste vreo 20 de ani, vreo 15 milioane de posesori de diplome în marketing și management? Cine vă va mai spăla cămășile care la vremea aia vor fi produse în Ucraina, că nepoatele femeilor de la fabricile de confecții din Brăila care trăgeau tivul la cămăși vor fi ajuns la vremea aia corespondenți locali de la televiziunile Antena 87 și B9-TV, editori la bloguri iar cele mai mișto vor face reclamă la “OLAY – pe noi cică ne fute grija de cum arată pielea ta! Pentru că meriți!”. Să mori tu? Vorba aia: crede tu primul, că pe mine mă bufnește râsul.

     Vi se pare cam de teoria conspirației explicația cu “punând piedică accesului oamenilor la high-tech”, nu ? O să ziceți că și-ar da cu dreptul în stângul și ar pierde astfel niște tineri foarte capabili care ar putea inventa noul procesor cuantic, ar putea descoperi noi substanțe revoluționare!
     Stați liniștiți, pentru acei tineri săraci și deștepți se vor găsi întotdeauna bani. Vor exista întotdeauna firme cu mulți bani care vor ști cum să-i găsească și să le pună în față contracte pe bani mulți pentru ca să-i țină în facultatea unde altfel n-ar fi avut acces și apoi să lucreze în laboratoarele lor de cercetare ani mulți în continuare că un sclav în plus nu strică!
     În Uniunea Europeană poți face o facultate chiar mocu' (fără să fii Einstein) sau la taxe de 5.000€ pe an, pe când în USA o facultate mică te costă minim 20.000€ pe an (echivalentul) și la ei sutele de mii de mexicani care trec granița nu vin să studieze genomul uman ci să spele vasele și să muncească în agricultură, fără de care California n-ar putea să reziste. Și dacă stai să te gândești, parcă USA e prima putere economică mondială, nu?

     Privite din punctul ăsta de vedere și alte acțiuni de pe la noi încep parcă să capete noimă. Unul din primele efecte ale crizei economice este că lumea nu prea mai stă așa de liniștită și îndemnată și de domnul Președinte, începe să-și caute un al doilea job. Femeile sunt parcă îndemnate să revină mai repede la muncă, pensiile se impozitează, ajutoarele sociale se reduc tăindu-se sume de la concediul de natalitate care, luate la bani mărunți, nu aduc economie la buget mai mare decât costurile asfaltării a 40 km de drumuri.
     Aș mai continua cu exemple, da' poate aveți treburi și vă rețin! Rămâne să vă mai gândiți la ideea asta și , cine știe, poate mai găsiți și alte argumente care să susțină teoria.

     UPDATE: Venind parcă să-mi dea dreptate, pe 10 decembrie 2010, în Gândul apare următorul articol "LISTA CELOR MAI DORITE JOB-URI DIN ROMÂNIA. Sute de tineri se bat pentru UN SINGUR POST de consultant la ambasadă, şef de parfumerie sau manager de hotel". (acesta e link-ul către articol)