Deceniul turmelor

(am vrut inițial să zic "Secolul turmelor" dar am zis că nu e bine să încep pesimist)
      Omenirea a alunecat pe o pantă periculoasă. Globalizarea și Internetul au favorizat-o pentru că oportuniștii au mirosit afacerile care se pot întinde rapid și la o clientelă cu mult mai mare decât orașul tău, țara ta ... chiar continentul pe care te afli.
      Astăzi, potențialul firmelor nu mai este evaluat în principal în funcție de obiectul de activitate, de utilitatea lui ci de numărul de bizoni pe care a reușit să-i atragă să se adape la serviciile lui. Priviți în jur și veți vedea o cursă acerbă a tuturor firmelor de a "înregimenta" turme întregi de bizoni, nu contează cum, nu contează la ce tip de servicii, esențial este să-i aduci alături de tine că vezi tu pe urmă cu ce-i prostești.
      Televiziunile aleargă după rating, care înseamnă mii de perechi de ochi de bizoni bleojdiți pe sticla de unde periodic, conform legislației CNA ajustată de la Bruxelles de mâna unor parlamentari ce-au fost mai deștepți decât Severin (adică n-au fost prinși), cineva le va turna în ureche spotul publicitar al vreunei bănci care vrea să-și crească și ea șeptelul.
      Rețelele de cablu aleargă după număr de clienți, companiile de telefoane aleargă după turme întregi de bizoni care trebuie convinși "să se întindă la vorbă cu prietenii pentru că e cool", să ia cutare telefon pentru că are Facebook pe el, care vorba aia, este tăticul tuturor în materie de înregimentat bizonii în campanii de genul "Ba țara mea este capabilă să adune mai repede un milion de like-uri" punând astfel cam jumătate din populația Europei pe jar, îngrijorată ca nu cumva Polonia, Ungaria sau Italia să ajungă mai devreme la cifra dorită.
      Omul simplu a fost și el cuprins de aceeași febră, fiecare năzuind la rândul lui să aibă o mică turmă peste care să știe că-i șef. Fiecare aspirant de viitor mogul social-media-networking se uită zilnic la numărul de falăuări pe Twitter, la câți "prieteni" i-au mai cerut prietenia pe Facebook, câți oameni îi citesc blogul. Emblematic mi se pare că treaba asta o scriu tot pe un blog, nu? Într-o postare pe care o voi transmite apoi pe Twitter, sperând ca unii să dea un RT și să zică "Are bre dreptate!".
      Probabil că așa e în firea animalului social numit om să se simtă bine într-o turmă. Nu cred că are rost să mă pun de-a curmezișul. Într-o vreme era la modă să fii în turma unui partid până când mulți s-au scârbit și-au căutat cluburi ceva mai selecte, mai exclusiviste sau mai discrete. Acu' e la modă să participi la vreun fleșmob, lecturi urbane sau vreun miting (din ce în ce mai subțiri), nu contează ... tot un fel de turmă este. În modă, sentimentul de turmă se manifestă prin "colecția de vară". Dacă anul trecut turma era îndemnată să poarte pantofi deformați cu vârful în sus, anul ăsta sunt la modă sandalele plate care fac piciorul cel puțin la fel de sexy ca cel al unei lăptărese. Dar nu-i bai, că toată turma poartă la fel și dacă ieși din turmă, nu ești trendy. Costurile de a te păstra "în turmă" pot fi uneori foarte mari, dacă vrei să rămâi în turma cu iPhone, iPad sau ultimul Android, trebuie de multe ori să scoți suficient de mulți bani din buzunar fapt care, în multe cazuri, te împinge să te înrolezi și în turma celor care au azi un credit, mâine două pentru că "e doar cu buletinul" și tableta "e la promoție", poimâine trei pentru că a apărut o nouă turmă care se strânge pe "bicle" sau pe "motoare" și apoi în turma celor care caută un credit de refinanțare.
      În zona turmelor protestatare, de la mișcările (aparent de turmă) din decembrie '89, dovedite apoi a fi abil ghidonate de niște ciobani extrem de buni, nu s-a mai întâmplat nimic deosebit. Periodic, prinde câte o inițiativă de turmă pentru proteste de plătit benzina în monezi de 5 și 10 bani în schimb un adevărat boicot de firmă nu prinde pentru că subit, turmele se împart (pare-se tradițional, din Miorița) în "turma care pedepsește Petrom", în "turma care pedepsește Rompetrol" și ultima "turma care pedepsește Lukoil", așa că șefii celor trei companii pot sta liniștiți. Odată strânși cu greu în turme de protest, participanții își descoperă veleități artistice, de aceea se strâng natural și dansează Dansul Pinguinului.
      Problema tristă este că extrem de puține inițiative "de turmă" se încheie cu vreun profit care să nu fie prezent în bilanțul vreunei companii, un profit din acela pentru specia umană, pentru o natură mai curată, pentru un popor mai educat.

Comentarii

  1. Ei si! Are cine sa puna 'turmele' cu botu' pe labe: Planeta iar mie-mi pare cam un pic iritata !

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare