Mi-aș fi dorit ...
Mi-aș fi dorit un candidat de președinte independent, care să nu fi alergat în tinerețea lui după diplome, doctorate sau măriri, care să fi fost cunoscut de români pentru realizările lui de excepție, incontestabile, în alte domenii decât cel politic, pe care românii să-l RESPECTE și în care să-și investească puținul de încredere care i-a mai rămas.
Mi-aș fi dorit ca el să fie unul din aceia care să nu alerge cu un an de zile înaintea campaniei, împărțind în stânga și-n dreapta bezele, punându-și cizme de cauciuc pentru prima oară în viața lui!
Mi-aș fi dorit să nu fi fost un investitor în case, mașini sau vuitoane, ci în cultură, în știință. El n-ar fi fost nevoit să croșeteze, să dea cu mopul, să cânte la fluier și la tritlă, să defileze cu copii din dotare, să arate că știe unde crește mărul, să mânânce demonstrativ mici și să bea bere cu țăranii în timp ce-i învață colocvial cum se zice "Fă".
Din păcate, sunt probabil printre cei enorm de puțini care și-au dorit asta! Mult mai mulți doresc să-i vadă colegii cât de culți sunt în cap și câte cărți au citit sau cât de darnici sunt. Alții își completează lista celor 10 cărți adăpându-se din înțelepciunea cartoanelor lui Poptămash. Mulți scriu articole despre marginea teșită a noului Galaxy Note, o chestie "GENIALĂ" care merită pusă undeva pe un DVD gravat în aur, lângă simfoniile lui Beethoven și picturile lui da Vinci, pe care să-l trimitem cu o sonda spațială către alte civilizații, în viitor, să afle de câte realizări am fost în stare. Alții se uită zilnic în gura producătorilor de tocșoaie, plătiți cu de 40-100 ori mai mult de cât ar fi meritat pentru aportul la evoluția speciei, așteptând ca miracolul înlocuirii glazurii de căcat de pe societatea românească să vină prin comandă externă de la licurici sau de la noul CSP (Comitet de Stat European al Planificării).
Nu mai suntem de mult o națiune și nici un popor, suntem "dăcât" un focus-group pe care alții experimentează noua societate post-capitalistă bazată în principal pe dezinformare, trădare, prostie, consumerism, pupincurism și miserupism.
Mi-aș fi dorit ca el să fie unul din aceia care să nu alerge cu un an de zile înaintea campaniei, împărțind în stânga și-n dreapta bezele, punându-și cizme de cauciuc pentru prima oară în viața lui!
Mi-aș fi dorit să nu fi fost un investitor în case, mașini sau vuitoane, ci în cultură, în știință. El n-ar fi fost nevoit să croșeteze, să dea cu mopul, să cânte la fluier și la tritlă, să defileze cu copii din dotare, să arate că știe unde crește mărul, să mânânce demonstrativ mici și să bea bere cu țăranii în timp ce-i învață colocvial cum se zice "Fă".
Din păcate, sunt probabil printre cei enorm de puțini care și-au dorit asta! Mult mai mulți doresc să-i vadă colegii cât de culți sunt în cap și câte cărți au citit sau cât de darnici sunt. Alții își completează lista celor 10 cărți adăpându-se din înțelepciunea cartoanelor lui Poptămash. Mulți scriu articole despre marginea teșită a noului Galaxy Note, o chestie "GENIALĂ" care merită pusă undeva pe un DVD gravat în aur, lângă simfoniile lui Beethoven și picturile lui da Vinci, pe care să-l trimitem cu o sonda spațială către alte civilizații, în viitor, să afle de câte realizări am fost în stare. Alții se uită zilnic în gura producătorilor de tocșoaie, plătiți cu de 40-100 ori mai mult de cât ar fi meritat pentru aportul la evoluția speciei, așteptând ca miracolul înlocuirii glazurii de căcat de pe societatea românească să vină prin comandă externă de la licurici sau de la noul CSP (Comitet de Stat European al Planificării).
Nu mai suntem de mult o națiune și nici un popor, suntem "dăcât" un focus-group pe care alții experimentează noua societate post-capitalistă bazată în principal pe dezinformare, trădare, prostie, consumerism, pupincurism și miserupism.
Comentarii
Trimiteți un comentariu